Am dezvoltat de curand aceasta pasiune neobisnuita de a ridiculariza totul; gesturi,idei,reactii,chiar si cand vine vorba despre mine. Sunt tipologii nenumarate de persoane,unele  mai mult sau mai putin noncomformiste fata de altele. Si cum totul in zilele noastre tine de aparente,ne complacem in a ne  ascunde caracterul intr-o categorie sociala nepotrivita,dar perfect integrata in standardele actuale. Cu totii dorim a fi inovatori,a prezenta idei,dar care raman la stadiul de dorinte puerile. Putin gasesc ambitia pentru a realiza ce-si propun si a-si proiecta un viitor demn in fata. Tin sa ma mentin pe o linie serioasa,mai ales atata timp cat toti cei din jur nu fac decat a-ti prezenta gravitatea problemelor. Probleme? Daca ar fi sa le cautam,oarecum o definitie,sunt doar incercari ca cele de zi cu zi,doar cu grad de dificultate sporit. Ca o problema de matematica. Instinctele sunt variabile,isi schimba orientarile cu fiecare parere a fiecarui pesimist.
Si-am observat in 15 ani deja,ca oamenii nu fug dupa un viitor si un nume impecabil,fug dupa bani,dupa belsug si implicit,cand renunti la omenie si bunavointa,dupa egoism. Suntem educati intr-o comunitate aproape moarta,sa ne iubim si sa ne fim aproape unuia altuia,pana cand alte mize mai importante intra in joc. Totul tine de vointa.
In ziua noastra,cand etichetele sunt mai pline de semnificatie decat hotarari corecte,cand nu esti "cool" daca nu fumezi si bei,cand nu esti "cool" daca n-ai haine de firma,cu etichetele la vedere daca se poate,cand nu esti "cool" daca nu asculti aceeasi muzica de rahat a n-spe mii de oameni,cand nu esti "cool" daca nu incerci sa fii altcineva decat esti.
Si daca tot e asa,unde este evolutia despre care tot auzim la televizor? Sau e un regres mascat de cuvinte si promisiuni? Tot ce stiu este ca trebuie sa-mi pastrez inima curata si capul limpede si sa speram ca furtunile vor trece,fara efecte ravasitoare.